graves

Pe măsură ce numărul de cazuri de infecție cu SARS-CoV-2 crește în mod alarmant, pacienții cu boli tiroidiene se întreabă dacă patologia lor endocrină îi expune unui risc mai mare de a contracta boala sau de a dezvolta forme severe. Se ridică, de asemenea, problema dacă tratmentul afecțiunii tiroidiene trebuie în vreun fel modificat.

SARS-CoV-2 – o nouă tulpină de coronavirus, identificată prima dată la om în 2019, care determină un sindrom respirator acut sever și este responsabilă de pandemia curentă;

COVID-19 – boala determinată la om de infecția cu SARS-CoV-2, cu manifestări predominant respiratorii, dar care poate afecta și alte organe și țesuturi;

1. Care e legătura dintre SARS-CoV-2 și tiroidă?

Virusul pătrunde în celulele din căile respiratorii legându-se de un receptor numit enzima de conversie a angiotensinei (tipul 2). Această enzimă este prezentă în cantități mari și în țesutul tiroidian, din acest motiv ridicându-se suspiciunea unei posibile afectări directe.

Din datele de până acum, s-a observat doar o asociere între COVID-19 și tiroidita subacută, fără documentarea unei infecții propriu-zise a tiroidei cu SARS-CoV-2.

Tiroidita subacută este o afecțiune în care apare o inflamație, care poate fi foarte intensă, la nivelul glandei tiroide. Manifestările tipice sunt cu durere la nivelul gâtului (una din rarele situații în care tiroida chiar doare), febră, astenie, dureri musculare, stare generala proastă. Este evident că aceste simptome se suprapun destul de bine cu cele tipice din COVID-19.

Deoarce știm că în mod obișnuit tiroidita subacută e declanșată după infecții virale de căi respiratorii, nu e de mirare că și infecția cu SARS-CoV-2 se poate manifesta printr-un episod de tiroidită subacută.

Evoluția clinică a acestei boli are, de regulă, 3 faze: (1) exces de hormoni tiroidieni în urma distrucției țesutului tiroidian, (2) deficit de hormoni tiroidieni după metabolizarea acestora și (3) faza de revenire la funcție tiroidiană normală. Și în cazurile asociate cu COVID-19 evoluția e de regulă similară, cu mențiunea ca durerea poate lipsi.

Tratamentul tiroiditei subacute se face cu antiinflamatoare (steroidiene sau nesteroidiene), care pot fi de asemenea recomandate în infecția cu SARS-CoV-2.

Important de reținut: în această perioadă de pandemie, cu trasmitere comunitară extinsă, ORICE CAZ de tiroidită subacută ar trebui considerat suspect de infecție cu SARS-CoV-2 și testat, chiar dacă nu sunt prezente manifestări respiratorii.

2. COVID-19 și bolile tiroidiene autoimune

Tiroidita autoimună (Hashimoto) și boala Basedow-Graves sunt patologii autoimune foarte des întâlnite în populația generală. Știm ca pacienții imunocompromiși, adică cei al căror sistem imunitar are o capacitate de reacție insuficientă, au un risc mai mare pentru forme severe de COVID-19. Cu toate astea, prezența unei boli autoimune NU înseamnă în mod obligatoriu ca acel individ este imunocompromis și că nu poate lupta cu o infecție. Până la acest moment, NU există dovezi că pacienții cu tiroidită autoimună sau boală Basedow-Graves, corect tratați, au risc mai mare de a contracta boala sau de face forme mai grave.

Desigur, în cazurile severe, netratate, de hipo- sau hipertiroidie, crește riscul unei forme mai grave de COVID-19. Totuși, asta se explică prin alterările pe care lipsa sau excesul de hormoni tiroidieni le provoacă organismului, nu din cauza autoimunității în sine.

Tratamentul cu levotiroxină (Euthyrox/Accu-Thyrox) sau antitiroidian de sinteză (Thyrozol) nu ar trebui modificat la pacientul cu COVID-19 decât dacă analizele de laborator arată ca funcția tiroidiană e dezechilibrată.

3. COVID-19 și cancerul tiroidian

Spre deosebire de multe alte forme de cancer, cel tiroidian, în mare majoritate cazurilor, NU necesită medicație ce poate afecta răspunsul imunitar (cum ar fi chimioterapia). Deci, acești pacienți nu sunt mai expuși riscului de infecție sau de a face forme severe de COVID-19.

4. COVID-19 și nodulii de tiroidă

Prezența unor noduli tiroidieni, cu funcție tiroidiană normală, NU crește riscul de a contracta boala sau de a dezvolta forme severe de COVID-19.

5. COVID-19 și chirurgia tiroidei

În majoritatea cazurilor, operațiile de tiroidă nu sunt considerate urgente și se pot amâna în condiții de pandemie. Chiar și cancerul tiroidian, în formele sale comune (papilar și folicular), nu evoluează de regulă semnificativ într-un interval de câteva luni.

Cu toate astea, cancerele mai agresive histologic (medular, slab diferențiat, nediferențiat) sau deja extinse local, precum și gușile mari, care afectează respirația și înghițitul, ar trebui rezolvate chirurgical fără întârziere.

Cei cu tiroida deja îndepărtată chirugical, aflați sub tratament substitutiv corect, NU au un risc mai mare de a se infecta cu SARS-CoV-2 și nici de a face o formă mai gravă de boală din acest motiv. În cazul în care sunteți operat(ă) de tiroidă și vă infectați, tratamentul cu levotiroxina (Euthyrox/Accu-Thyrox) ar trebui continuat nemodificat (în absența altor indicații medicale). După vindecare, ar trebui repetate testele de funcție tiroidiană (TSH și FT4) la 6-8 săptămâni de la episodul de COVID-19.

6. COVID-19 și tratamentul cu iod radioactiv

Tratamentul cu iod radioactiv se utilizează fie pentru hipertiroidie, fie ca o componentă a terapiei din cancerele tiroidiene diferențiate.

Deoarece în hipertiroidie avem și alte metode de tratament disponibile, în primul rând medicatia, în timpul pandemiei, terapia cu iod radioactiv a fost în mare măsură rezervată celor cu cancere tiroidiene. Chiar și în aceste condiții, din cauza precauțiilor legate de COVID, aceste tratamente au trebuit de multe ori amânate. Din fericire, în majoritatea situațiilor, o amânare chiar și cu 6 luni, poate și mai mult, NU duce la o evoluție a bolii și agravare a prognosticului.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea