Știm deja că nodulii tiroidieni sunt FOARTE frecvent întâlniți. Unul dintre exemplele mele preferate, când discut cu un pacient recent diagnosticat și care e îngrijorat de ce ar putea însemna asta, este următorul: dacă luăm la întamplare 10 oameni cu vârsta de cel puțin 45 de ani, care nu se știu cu nimic la tiroidă, și le facem o ecografie atentă, la cel puțin 3-4 dintre ei vom descoperi noduli.
Marea majoritate a acestor noduli sunt benigni, de dimensiuni mici și vor rămâne staționari pe termen lung. Este treaba medicului endocrinolog și a ecografistului (de preferat aceeași persoană) să-i identifice rapid pe cei cu risc crescut pentru o natură malignă. Despre acești noduli problematici am mai vorbit în numeroase articole și postări. Acum discutăm doar despre nodulii benigni.
Având în vedere numarul foarte mare al acestora în populație, este clar ca o parte din ei vor crește, în ciuda estimării inițiale. Dacă nu s-ar întâmpla asta, nu am mai vedea toate cazurile de noduli tiroidieni (benigni) de dimensiuni mai și foarte mari.
Întrebarea este: am putea prezice comportamentul unui nodul tiroidian benign, astfel încât cei cu risc mai mare de creștere să primească monitorizarea adecvată și, după caz, tratamentul potrivit la timp?
Un articol din CLINICAL THYROIDOLOGY încearcă să răspundă la această întrebare. Autorii au monitorizat 389 de pacienți cu noduli de tiroidă solizi, cu diametrul maxim de cel puțin 10 mm, confirmați prin puncție ca fiind benigni. Durata medie de urmărire a fost de aproape 8 ani, deci vorbim despre un interval semnificativ.
Rezultatele acestui studiu sunt sumarizate în graficul următor:
Vedem că majoritatea (52%) nodulilor au rămas stabili, cu o creștere nesemnificativă, de sub 0.2 milimetri/an. Cu toate astea, aproape jumătate vor crește, 17% dintre ei cu o viteză considerată semnificativă.
Riscul de creștere a fost mai mare la pacienții cu vârsta mai mică de 50 de ani și NU s-a corelat cu valorile TSH și FT4. În cursul monitorizării, o proporție importantă (40%) au dezvoltat NOI noduli tiroidieni.
Concluziile autorilor sunt:
- Majoritatea pacienților (aproximativ 80%) vor prezenta, așa cum era de așteptat, o creștere lentă, la limita semnificației;
- Cu toate astea, o proporție importantă (aproximativ 20%) va demonstra un tipar de creștere mai accelerată;
- Un interval de monitorizare de 3 ani este de obicei suficient pentru a putea încadra un nodul tiroidian benign într-una din categoriile de mai sus.
Aceste noi informații consolidează o idee care devine centrală in medicină: fiecare pacient ar trebui să primească monitorizare și tratament personalizat, cât mai adaptate situației lui particulare. Încadrarea în categorii clare de risc face parte fără îndoială din acest proces.
Link articol: https://doi.org/10.1089/ct.2023;35.99-101
Dr. Cristian-Claudiu Ţupea
Consultații și ecografii: MEDICOVER (programări la 021 98 96) și SANADOR (programări la 021 96 99).