Pagini

Categorii

Arhiva blogului

Meta

Cuprinsul categoriei

January 6, 2011

1. Ce sunt nodulii tiroidieni?

2. Care sunt cauzele apariţiei nodulilor tiroidieni?

3. Ce investigaţii sunt necesare în cazul nodulilor tiroidieni?

4. Cand este nevoie de tratament pentru nodulii tiroidieni?

5. Cancerul tiroidian: frecventa, clasificare, factori de risc

6. Cancerul tiroidian: manifestari, diagnostic

7. Cancerul tiroidian: tratament, urmarire, prognostic

Ce sunt nodulii tiroidieni?

December 3, 2009


Nodulii tiroidieni reprezintă anomalii focale de structură ale tiroidei. Altfel zis sunt zone cu structură diferită de restul glandei, putând fi diferenţiaţi prin aceasta de restul ţesutului tiroidian. Aceştia pot fi palpabili (se simt ca umflături pe suprafaţa tiroidei) sau nu. Majoritatea nodulilor tiroidieni nu sunt palpabili, dar se pot descoperi cu uşurinţă ecografic. În mod normal tiroida are o structură omogenă, caracteristică. La palpare cei doi lobi au o suprafaţă fără denivelări, iar consistenţa este moale sau elastică. Ecografic, tiroida prezintă o structură omogenă, fără neregularităţi.

Aspect ecografic normal

Nodul tiroidian. Se observă diferenţa clară dintre acesta şi restul lobului.

Cat de frecvent apar?

Aproximativ 5% dintre femei si 1% dintre barbati prezinta noduli tiroidieni palpabili. Ecografia tiroidiana descopera noduli la aproximativ 50% (!) din populatia generala, acest procent fiind mai ridicat in cazul femeilor de varstele a doua si a treia si mai scazut la persoanele tinere de sex masculin.

Cum se clasifică?

După structură pot fi solizi, chistici (conţin lichid în interior) sau cu structură mixtă (zone cu lichid şi zone solide).

După număr:
– nodul unic tiroidian;
– noduli multipli – guşă polinodulară;

Dupa tipul de celule din care sunt formaţi:
90-95% – benigni, alcatuiţi din celule normale;
5-10% – maligni, alcătuiţi din celule neoplazice (canceroase);

După capacitatea de a produce hormoni:
– noduli funcţionali (“calzi” pe scintigramă, vezi aici), 99.9% fiind benigni;
– noduli nefuncţionali (“reci” pe scintigramă, vezi aici si aici), 80-90% benigni şi 10-20% fiind maligni;

Ce semnifica prezenţa nodulilor tiroidieni?

Majoritatea nu evoluează şi nu asociază disfuncţie tiroidiană. Există, totuşi, situaţii în care prezenţa unor noduli tiroidieni poate fi semnul unei afecţiuni grave, de aceea consultul endocrinologic este indicat odată cu descoperirea acestora. Voi detalia în postările urmatoare cauzele, diagnosticul şi tratamentul (atunci cand este necesar) nodulilor tiroidieni.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Care sunt cauzele apariţiei nodulilor tiroidieni?

November 18, 2009


Fiind atât de frecvent întâlniţi nu se poate preciza întotdeauna motivul apariţiei lor. Există, totuşi, circumstanţe care cresc riscul ca o persoană să dezvolte noduli tiroidieni. Voi enumera în continuare aceste situaţii, cu o scurtă explicaţie pentru fiecare.

I. Deficitul de iod:

  1. la nivel mondial este principala cauză de apariţie a nodulilor;
  2. în România, aproximativ 2/3 din teritoriul ţării este zonă cu deficit moderat de iod;
  3. tiroida se măreşte adaptativ, pentru a încerca să produăa hormoni în cantitate normală în condiţiile în care iodul, care este o componentă esentială a acestora, este deficitar;
  4. iniţial această mărire este difuză (fără noduli);
  5. ulterior, de obicei în ani, apar şi nodulii.
  6. soluţia este, teoretic, simplă: completarea iodului prin sare sau alte alimente îmbogăţite cu acest element;
  7. Important: administrarea iodului are efect doar dacă se face inaintea apariţiei nodulilor tiroidieni!
  8. dacă un pacient cu guşă polinodulară primeşte iod în cantitate mare există riscul declanşării hipertiroidiei.

II. Iradierea:

  1. terapeutică, la nivelul gâtului: folosită în tratamentul unor boli (tumori, limfoame);
  2. accidentală: explozii nucleare (Cernobîl-1986);
  3. creşte riscul atât a nodulilor benigni cât şi a cancerelor tiroidiene, mai ales dacă expunerea la radiaţii se petrece în copilărie.

III. Ereditatea:

  1. riscul de guşă nodulară este mai mare la o persoană care are rude de sânge (în special de gradul I) care sunt afectate de această boala;
  2. ereditatea este implicată şi în cazuri rare de cancer tiroidian (carcinom tiroidian medular), când există un defect moştenit genetic care conduce la apariţia tumorii maligne la descendenţi;
  3. Important: marea majoritate a cancerelor de tiroidă nu au componentă ereditară şi nu exista un risc crescut la urmaşi.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Ce investigaţii sunt necesare în cazul nodulilor tiroidieni?

October 31, 2009


Modalităţile de investigare pentru afecţiunile tiroidiene sunt precizate aici. Acestea sunt, in general, valabile şi pentru nodulii tiroidieni.

Voi face doar câteva precizări suplimentare despre utilitatea acestora în cazul nodulilor de tiroida.

I. TSH, freeT4:

  1. arată dacă prezenţa nodulului/nodulilor este asociată cu disfuncţie de tiroidă (hipertiroidie sau hipotiroidie);
  2. hipertiroidia (TSH scazut, freeT4 crescut) poate arăta un adenom toxic tiroidian (daca este prezent un singur nodul) sau o guşă polinodulară hipertiroidizată (dacă sunt mai mulţi);
  3. hipotiroidia (TSH crescut, freeT4 scăzut) poate arăta că nodulul/nodulii sunt apăruţi pe fond de tiroidită cronică Hashimoto;
  4. in cazul majorităţii nodulilor funcţia tiroidei este normală;

II. Ecografia de tiroidă:

  1. este cea mai bună investigaţie imagistică pentru nodulii tiroidieni;
  2. arată numărul şi dimensiunile exacte are nodulilor, făcând posibilă urmarirea lor în timp;
  3. anumite caracteristici ecografice sunt sugestive de benignitate/malignitate, orientând diagnosticul;
  4. nu există, totuşi, elemente ecografice sigure care să spună clar dacă un nodul este malign sau benign;

III. Scintigrafia tiroidiană:

  1. precizează dacă un nodul captează sau nu iodul;
  2. nodulii care captează se numesc “calzi”, cei care nu captează se numesc “reci”;
  3. peste 99% din nodulii calzi sunt benigni;
  4. 80-90% dintre nodulii reci sunt benigni, 10-20% fiind maligni (canceroşi);
  5. un nodul “cald” va fi doar urmărit, daca nu produce hipertiroidie;
  6. un nodul “rece”, în funcţie de dimensiuni şi caracteristicile ecografice, poate fi investigat suplimentar dacă se consideră ca riscul să fie cancer este crescut;

IV. Puncţia tiroidiană cu ac fin:

  1. este o investigaţie extrem de utilă care a scăzut mult numărul de interveţtii chirurgicale nenecesare pe tiroidă;
  2. inainte de introducerea acestei metode singura posibilitate, de multe ori, de a afla dacă un nodul era sau nu malign era operaţia prin care se scotea tiroida, cu examinarea ulterioară la microscop a ţesutului excizat (scos);
  3. rezultatul la puncţie este sub forma: benign (75%), malign (5%), neprecizat (suspect) (20%);
  4. când rezultatul este “suspect” nodulul poate fi operat sau doar urmărit – în funcţie de aspectul ecografic, vârsta pacientului, preferinţele şi experienţa medicului;

Precizare: nu toate metodele de mai sus trebuie să fie folosite într-un caz; medicul endocrinolog le poate alege pe acelea care sunt mai potrivite; consider totuşi că ecografia şi testele de funcţie tiroidiană sunt obligatorii.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Cand este nevoie de tratament pentru nodulii tiroidieni?

September 30, 2009


La majoritatea nodulilor descoperiti intamplator tratamentul nu este necesar, recomandandu-se, de obicei, controlul periodic. Motivele sunt ca cei mai multi noduli sunt benigni (90-95%) si ca cea mai mare parte dintre ei nu vor evolua sau vor evolua atat de lent incat nu ajung sa puna probleme.

Exista, insa, situatii in care tratamentul este necesar. Acestea sunt:

I. Nodulii cu dimensiuni mari:

  1. o gusa (marire de volum a tiroidei) nodulara mare poate presa pe organele din jur: pe trahee cu afectarea respiratiei si/sau pe esofag, cu dificultati la inghitire;
  2. o tiroida vizibil marita, chiar daca nu produce simptome prin compresie, poate fi deranjanta pentru pacient din punct de vedere estetic;
  3. pentru ca un nodul sa preseze pe structurile din jur sau pentru a fi vizibil trebuie, in general, sa aibe cel putin 1.5-2 cm;
  4. in plus, cu cat un nodul este mai mare cu atat este mai mare riscul sa fie malign;

II. Nodulii care produc in exces hormoni tiroidieni:

  1. poate fi un nodul unic care secreta hormoni in exces – adenom toxic tiroidian;
  2. poate fi o gusa polinodulara in care exista unul sau mai multi noduli care produc T3 si T4 in exces – gusa hipertiroidizata;
  3. tratamentul este necesar pentru a normaliza secretia de hormoni tiroidieni;

III. Nodulii maligni (cancerosi) sau cu risc crescut de a fi maligni :

  1. de obicei cancerul de tiroida se prezinta sub forma unui nodul tiroidian;
  2. fiind o boala potenial mortala tratamentul (chirurgical) este obligatoriu;
  3. un nodul care din punct de vedere ecografic prezinta un risc crescut de cancer (dimensiuni, aspect, etc) si la care punctia cu ac fin nu poate preciza diagnosticul trebuie, cel mai probabil, operat;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Cancerul tiroidian: frecventa, clasificare, factori de risc

August 4, 2009

Cancerul de tiroida este cea mai frecventa tumora maligna care apare la nivelul sistemului endocrin. Acesta se prezinta in mod tipic sub forma unuia sau mai multor noduli tiroidieni. Este, totusi, extrem de important sa reamintesc ca 90-95% din nodulii tiroidieni sunt benigni.

I. Frecventa:

Statisticile la nivel mondial apreciaza ca in fiecare an apar 9 cazuri noi de cancer tiroidian la 100.000 de locuitori. Repartitia pe sexe arata ca femeile sunt de 2 ori mai afectate decat barbatii.

II. Clasificare:

In functie de tipul celular care sta la originea tumorii si de aspectul histologic s-au descris mai multe tipuri:

A. Carcinom papilar:

  1. este cea mai frecventa forma, reprezintand 75-80% din totalul cancerelor tiroidiene;
  2. face parte, alaturi de carcinomul folicular, din cancerele tiroidiene diferentiate;

B. Carcinom folicular:

  1. reprezinta 10-15% din totalul cancerelor tiroidiene;
  2. face parte, alaturi de carcinomul papilar, din cancerele tiroidiene diferentiate;

C. Carcinom medular tiroidian:

  1. reprezinta aproximativ 5% din total;
  2. deriva din celulele C parafoliculare; acestea secreta in mod normal calcitonina, un hormon care are rol in reglarea calciului;

D. Carcinomul tiroidian anaplastic:

  1. reprezinta 1-3% din totalul tumorilor maligne de tiroida;
  2. este o forma extrem de agresiva, neresponsiva la tratamente si, de obcei, cu evolutie rapida spre deces;

E. Altele:

  1. limfom tiroidian: deriva din limfocitele (globulele albe) aflate in tiroida;
  2. metastaze tiroidiene ale altor cancere: de san, renal, pulmonar;
  3. toate aceste forme reprezinta aproximativ 1% din totalul cancerelor de tiroida;

III. Factori de risc:

A. Expunerea la radiatii ionizante:

  1. creste riscul de aparitie a nodulilor tiroidieni, atat benigni cat si maligni;
  2. riscul de cancer este cu atat mai mare cu cat varsta la care a avut loc expunerea la radiatii a fost mai mica, copiii fiind in mod deosebit sensibili;
  3. sursa poate fi iradierea terapeutica (pentru a trata anumite boli) la nivelul capului, gatului si toracelui sau accidentele nucleare (Cernobal, 1986);

B. Sindroame genetice familiale:

  1. se refera la formele familiale de cancer tiroidian medular, unde un anumit defect genetic responsabil pentru dezvoltarea tumorii poate fi transmis la descendenti;
  2. aceste forme genetice reprezinta 20-30% din totalul cazurilor de cancer tiroidian medular, care, la randul lui, reprezinta aproximativ 5% din totalul cancerelor de tiroida;
  3. este important de retinut ca marea majoritate a tumorilor maligne de tiroida nu au o componenta genetica mostenita si nici nu asociaza un risc mai mare la descendenti;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Citiţi şi:

– Cancerul tiroidian: manifestari, diagnostic;

– Cancerul tiroidian: tratament, urmarire, prognostic;

Cancerul tiroidian: manifestari, diagnostic

July 8, 2009

I. Manifestari

A. Functia tiroidei:

  1. in marea majoritate a cazurilor de cancer tiroidian productia de hormoni tiroidieni ramane normala, neaparand manifestari de hipertiroidie sau hipotiroidie;

B. Manifestari la nivelul tiroidei:

  1. prezentarea tipica a cancerului tiroidian este de nodul tiroidian (unul sau mai multi); nodulii maligni pot avea dimensiuni variate, de la cativa milimetri pana la 8-10 cm;
  2. ca regula generala, un nodul cu dimensiuni mai mari va necesita investigatii mai amanuntite, riscul de cancer fiind mai mare;
  3. desi majoritatea nodulilor tiroidieni maligni sunt nedurerosi, durerea sau disconfortul aparute la nivelul unui nodul ridica suspiciunea de cancer tiroidian;
  4. cresterea rapida (cateva saptamni- cateva luni) in dimensiuni a unui nodul tiroidian este un semnal de alarma;

C. Manifestari regionale:

  1. marirea ganglionilor limfatici (adenopatie) de la nivelul partilor laterale ale gatului (latero-cervical) poate insoti cancerul tiroidian; adenopatia latero-cervicala nu este, totusi, specifica afectiunilor tiroidiene, aparand si in alte boli (infectii, boli hematologice, etc);
  2. modificarea vocii, cel mai adesea cu raguseala, nelegata de afectiuni ORL; apare din cauza afectarii de catre tumora a unor nervi care controleaza corzile vocale; acest simptom nu insoteste niciodata alte afectiuni tiroidiene;

D. Manifestari la distanta:

  1. in cazuri avansate pot aparea diseminari la distanta: pulmonar, osos, limfatic; in fuctie de dimensiunile si numarul acestor metastaze pot aparea manifestari la nivelul organelor afectate;

II. Diagnostic

A. Examenul clinic:

  1. palparea tiroidei de catre medic poate arata prezenta unuia sau mai multor noduli; nodulii de dimensiuni mari si/sau de consistenta ferma ridica in special suspiciunea de cancer tiroidian; un nodul unic sau diferit in mod evident fata de restul glandei este de asemenea suspect;
  2. fixarea tiroidei (nu se mai “plimba” sub degetele examinatorului in timp ce pacientul inghite) poate arata o infiltrare maligna;
  3. detectarea la palpare a adenopatiilor latero-cervicale in prezenta unui nodul suspect poate arata extinderea cancerului la nivel ganglionar;

B. Analize de laborator:

  1. testele de functie tiroidiana (TSH, freeT3, freeT4) sunt in general normale; aceste analize fac parte totusi din evaluarea obligatorie a unor noduli tiroidieni, indiferent daca exista sau nu suspiciunea de cancer;
  2. nivelul calcitoninei, un hormon secretat de celulele C parafoliculare tiroidiene, creste in cancerul tiroidian medular; astfel, acest hormon este un indicator fidel (marker tumoral) al prezentei cancerului medular atunci cand valoarea sa din sange este crescuta;
  3. in afara calcitoninei in cazul carcinomului tiroidian medular, nu avem alti markeri tumorali pentru celelalte forme de cancer tiroidian;

C. Scintigrafia tiroidiana:

  1. arata daca un nodul descoperit la examinarea clinica sau ecografic capteaza sau nu substanta radioactiva (iod sau technetiu);
  2. un nodul care capteaza se numeste “cald” si este aproape intotdeuna benign; acest tip de nodul poate sa produca hormoni tiroidieni in exces si sa duca la hipertiroidie;
  3. daca nu capteaza este un nodul “rece”; in acest caz probabilitatea sa fie malign este mai mare, in jur de 10-20%;
  4. de obicei scintigrafia se recomanda cand nivelul TSH este supresat, acest lucru putand indica un nodul care produce hormoni tiroidieni, deci “cald” scintigrafic;

D. Ecografia tiroidiana:

  1. este investigatia imagistica cea mai importanta in evaluarea nodulilor tiroidieni; poate detecta si caracteriza inclusiv nodulii care nu sunt palpabili;
  2. exista anumite aspecte ecografice ale unui nodul care pot sugera malignitatea: contur neregulat (cu limite neclare fata de restul glandei), prezenta de microcalcificari in interior, asa-numitul aspect hipoecogen, vascularizatia intensa, dimensiunile mai mari;
  3. se pot vizualiza, masura si caracteriza ganglionii latero-cervicali; acestia sunt mariti de volum si au aspect modificat atunci cand sunt infiltrati malign;

E. Punctia tiroidiana cu ac fin (FNA- Fine Needle Aspiration):

  1. informatiile generale aici si aici;
  2. are avantajul ca poate fi efectuata fara ca pacientul sa necesite internare; nu necesita pregatire speciala, iar rezultatul poate fi oferit in aceeasi zi;
  3. diagnosticul de nodul benign elimina suspiciunea de cancer; chiar si asa urmarirea periodica este recomandata;
  4. diagnosticul de nodul malign este o indicatie absoluta pentru operatie- tiroidectomie; sunt detectate cu acuratete in special formele de carcinom papilar prin aceasta metoda;
  5. dezavantajul major al metodei este ca nu poate face distictia exacta intre tumorile foliculare benigne (adenoame) si cele maligne (carcioname); de aceea confirmarea diagnosticului de carcinom folicular se poate face de multe ori doar in urma examenului anatomo-patologic postoperator;

F. Examenul anatomo-patologic:

  1. presupune examinarea la microscop a tesutului obtinut in urma unei operatii de indepartare totala sau partiala a tiroidei;
  2. avantajul major: este cea mai exacta si sigura metoda pentru diagnosticarea cancerului tiroidian;
  3. dezavantaj major: presupune interventia chirurugicala; daca nodulii se dovedesc benigni (asa cum sunt majoritatea), pacientul a suferit o operatie nenecesara si va trebui sa urmeze tratament de substitutie cu hormoni tiroidieni pentru restul vietii;
  4. daca diagnosticul nu poate fi stabilit prin punctia tiroidiana cu ac fin si suspiciunea de cancer ramane ridicata este de preferat ca un pacient sa fie supus unei interventii chirurgicale (care se poate dovedi ulterior ca nu era absolut necesara) decat sa fie lasat cu o posibila tumora maligna care se poate extinde;

IMPORTANT: atat examinarea fizica cat si ecografia tiroidei pot ridica suspiciunea de cancer; totusi, niciuna din aceste metode de evaluare nu poate pune diagnosticul cert de cancer tiroidian; doar punctia tiroidiana cu ac fin (FNA- Fine Needle Aspiration) si examenul anatomopatologic al tesutului tiroidian obtinut dupa operatia de indepartare (totala sau partiala) a glandei pot spune cu siguranta daca exista sau nu celule modificate malign;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Citiţi şi:

– Cancerul tiroidian: frecventa, clasificare, factori de risc;

– Cancerul tiroidian: tratament, urmarire, prognostic;



Cancerul tiroidian: tratament, urmarire, prognostic

June 10, 2009

I. Tratament

A. Tratamentul chirurgical:

  1. este indicat in toate cazurile de cancer tiroidian;
  2. tipul de operatie adecvat in majoritatea cazurilor este tiroidectomia totala, care consta in scoaterea completa a tiroidei;
  3. in functie de tipul si extinderea tumorii se scot si ganglionii limfatici de la nivelul gatului, in incercarea de a elimina toate celulele canceroase;
  4. ecografia tiroidiana efectuata inaintea operatiei are un rol foarte important in determinarea localizarii si dimensiunilor tumorii, precum si in evaluarea ganglionilor limfatici cervicali;
  5. riscurile cele mai importante sunt lezarea glandelor paratiroide, cu hipocalcemie si afectarea nervilor laringelui, cu raguseala cronica;

B. Tratamentul cu iod radioactiv:

Principiul care sta la baza folosirii iodului radioactiv in tratamentul cancerului tiroidian este urmatorul: celulele maligne care apar in cancerul tiroidian papilar si in cancerul tiroidian folicular pastreaza capacitatea celulelor tiroidiene normale de a extrage iodul din sange si de a-l concentra intracelular. Dupa ce administram iod radioactiv acesta este captat de celulele tiroidiene (normale sau maligne) care au mai ramas dupa operatie, ducand la distrugerea lor, fara afectarea semnificativa a altor tesuturi. De aceea, spre deosebire de cele mai multe tratamente folosite in diverse cancere, acesta este bine tolerat, iar efectele adverse sunt de obicei usoare si tranzitorii. Deoarece intrarea iodului in celulele tiroidiene este stimulata de TSH este necesar ca, inainte de a administra iodul radioactiv, valoarea TSH sa fie crescuta (peste 25-30 mcUI/ml) pentru a asigura eficienta tratamentului. Acest nivel al TSH se obtine oprind tratamentul de substitutie cu l-tiroxina pentru 4-6 saptamani. De multe ori, aceasta perioada de cateva saptamani este greu de suportat de pacient din cauza simptomelor determinate de lipsa hormonilor tiroidieni. In aceste cazuri se poate adminsitra TSH sub forma unui medicament (Thyrogen) care va stimula intraraea iodului radioactiv in celule, fara a mai fi nevoie de oprirea tratamentului de substitutie. Daca in cursul urmaririi ulterioare a pacientului se descopera o recidiva a cancerului, tratamentul cu iod radioactiv se poate repeta, avand eficienta de multe ori chiar si in cazul metastazelor.

Precizari importante:

  1. doar formele de cancer tiroidian diferentiat (papilar si folicular) se preteaza la acest tratament; alte tipuri de cancer tiroidian (medular, anaplastic, limfom, etc) nu capteaza iodul si nu beneficiaza de administrarea iodului radioactiv;
  2. nu toate cazurile de cancer tiroidian diferentiat necesita tratament cu iod radioactiv; daca tumora a fost mica si nu exista suspiciunea extinderii la tesuturile din jur sau la distanta, riscul de recidiva a cancerului dupa operatie este foarte mic si nu justifica folosirea iodului radioactiv;

C. Tratamentul cu hormoni tiroidieni:

Dupa ce tiroida este indepartata chirurgical pacientul necesita administrarea de hormoni tiroidieni pentru a nu aparea manifestarile de hipotiroidie. Acest lucru este valabil la orice pacient caruia i se scoate tiroida, indiferent de cauza. La pacientii cu cancer tiroidian operat tratamentul cu hormoni tiroidieni mai are un rol important: mentinerea TSH la un nivel usor sub limita inferioara a normalului pentru a scadea riscul de recidiva. Este cunoscut ca TSH-ul stimuleaza celulele tiroidiene (normale sau canceroase) sa se divida, de accea este recomandat ca valoarea acestuia sa fie sub 0.1 mcUI/ml (dar nu nedetectabil!), pentru a nu stimula cresterea unor eventuale celule maligne ramase in organism. Aceasta valoare tinta se obtine administrand l-tiroxina (Euthyrox) in doza ceva mai mare decat in hipotiroidismul de alte cauze. Controale periodice sunt necesar pana se gaseste doza potrivita, care variaza destul de mult de la un pacient la altul. Exceptia de la aceasta regula este administrarea iodului radioactiv, cand nivelul TSH trebuie sa fie crescut pentru a asigura eficienta tratamentului.

D. Iradierea conventionala si tratamentele cu citostatice:

Sunt utilizate destul de rar in tratarea cancerelor de tiroida. Pot fi indicate atunci cand tumora este neoperabila sau pacientul nu poate tolera interventia chirurgicala. Iradierea conventionala poate fi utila in cazul cancerului tiroidian medular, atunci cand, dupa operatie, mai exista tesut malign la nivel cervical sau mediastinal. De asemenea, in cazurile rare de limfom tiroidian, iradierea este un tratament eficient. Folosirea citostaticelor este arareori necesara, iar raspunsul la aceste tratamente este variabil.

E. Ordinea tratamentelor in cancerul tiroidian:

  1. tratamentul chirurgical este primul folosit in majoritatea cazurilor;
  2. dupa operatie, daca este necesar, se administreaza o doza de iod radioactiv pentru a elimina celulele ramase; tratamentul poate fi repetat in functie de rezultatul evaluarilor periodice;
  3. cu exceptia perioadelor premergatoare tratamentului cu iod radioactiv se va administra tratament permanent cu hormoni tiroidieni, pentru a mentine TSH la un nivel care sa nu promoveze cresterea celulelor ramase;

II. Urmarire

A. Clinic:

  1. examenul fizic periodic cu palaparea regiunii cervicale anterioare precum si a zonelor ganglionare poate detecta o recidiva locala;
  2. anamneza (discutia cu pacientul) poate evidentia elemente de suspiciune privind o eventuala reaparitie a bolii;

B. Ecografia:

  1. este metoda imagistica cea mai utilizata in urmarirea pacientilor cu cancer tiroidian;
  2. vizualizeaza cu mare acuratete atat loja tiroidiana (zona pe care a fost tiroida) cat si ganglionii limfatici regionali, putand descoperi o recidiva inainte de a fi detectata clinic;
  3. este indicata initial la 3 luni dupa operatie, ulterior la 6-12 luni, in functie de evolutia pacientului;

C. Scintigrafia cu iod radioactiv a intregului corp:

  1. se face prin administrarea de iod radioactiv, intr-o doza mai mica decat cea folosita pentru tratament; iodul este captat de tesutul tiroidian (malign sau normal) si de la nivelul acestuia transmite o radiatie care poate fi captata; in acest mod se pot detecta recidivele locale, ganglionare sau metastazele cancerului tiroidian;
  2. este indicata initial postoperator, putand fi repetata daca exista suspiciunea unei recidive;

D. Masurarea nivelului tiroglobulinei:

Tiroglobulina este o proteina produsa in organismul uman doar de catre celulele tiroidiene normale sau modificate malign (ca cele din carcinomul papilar si folicular). De aceea, daca se elimina (aproape) toate celulele tiroidiene din organism, nivelul acesteia va fi nedetectabil sau extrem de scazut. In tratamentul cancerului tiroidian diferentiat (papilar si folicular) se face aceasta ablatie (eliminare) a celulelor tiroidiene prin interventia chirurgicala si apoi prin administrarea de iod radioactiv. Masurand apoi tiroglobulina se verifica daca mai exista celule tiroidiene la nivelul organismului. Daca nivelul tiroglobulinei este ridicat indica prezenta acestor celule care o secreta si, la pacientii cu cancer, pot arata o recidiva locala sau o metastaza. Masurarea nivelului de tiroglobulina la pacientii cu carcinom tiroidian operat si tratat cu iod radioactiv este una dintre cele mai sensibile metode de a detecta precoce o recidiva (sau o metastaza). Singura problema cu aceasta metoda este ca nu se poate folosi la pacientii cu un nivel ridicat ai anticorpilor anti-tiroglobulina, deoarece influenteaza si modifica masurarea nivelului tiroglobulinei.

E. Masurarea nivelului calcitoninei:

Este utilizata pentru monitorizarea pacientilor operati de cancer tiroidian medular. Valori repetat crescute ale calcitoninei la acesti pacienti arata de multe ori o recidiva locala sau o metastaza la distanta.

III. Prognostic

A. Majoritatea cazurilor de cancer tiroidian diferentiat (papilar si folicular) beneficiaza de tratament eficient si sunt vindecabile. Totusi, varsta avansata, dimensiunea initiala crescuta a tumorii, extensia bolii la nivel ganglionar sau prezenta metastazelor sunt factori de gravitate care pot afecta supravietuirea.

B. Cancerul tiroidian medular este mai agresiv decat formele de carcinom diferentiat. Este esential ca intereventia chirurgicala sa fie facuta intr-o faza cat mai precoce, inainte ca tumora sa disemineze. Asa cum am precizat, acest tip de cancer tiroidian nu beneficiaza de tratamentul cu iod radioactiv, iar rapunsul la radioterapia conventionala sau citostatice nu este, de multe ori, eficient.

C. Cancerul tiroidian anaplastic este o tumora extrem de agresiva, care duce la deces in majoritatea cazurilor in mai putin de un an. Nu exista tratament eficient impotriva acestei forme.

D. Limfomul tiroidian raspunde de multe ori la iradierea conventionala.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Citiţi şi:

– Cancerul tiroidian: frecventa, clasificare, factori de risc;

– Cancerul tiroidian: manifestari, diagnostic;