Teste de laborator explicate

---

1. Introducere

2. Anticorpi, Auto-Anticorpi

3. ATPO şi Anticorpii Anti-Tiroglobulină

4. TRAb – Anticorpi Anti-Receptor de TSH

5. Calcitonina

6. Tiroglobulina

Aceasta serie de articole a fost scrisa ca urmare a interesului tot mai mare manifestat de catre pacienti si cititori in legatura cu analizele de laborator utile in diagnosticul si monitorizarea afectiunilor tiroidiene.

Desi informatii privind aceste teste mai apar si in postarile din celelalte categorii, aici voi incerca sa explic pe larg semnificatia lor, clarificand in acelasi timp si notiunile colaterale.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

I. Anticorpii:

– sunt componente ale sistemului de aparare a organismului;

– structural, sunt proteine;

– sunt produsi de catre celule imunitare specializate – limfocite;

– au rolul de a recunosate si neutraliza corpi straini – de ex. microbii (bacterii, virusuri);

– fiecare anticorp leaga (ataca), in mod specific, doar o anumita parte a unui corp strain;

– sunt esentiali pentru o imunitate normala;

II. Auto-anticorpii:

– sunt anticorpi care leaga (ataca) organe/tesuturi/celule/componente celulare normale; acest atac poate determina diferite afectiuni, in functie de localizare si de intensitatea reactiei autoimune;

– reprezinta o anomalie, deoarece in mod normal sistemul imunitar recunoaste componentele organismului ca fiind proprii si le tolereaza;

– identificarea lor in sange, in titru crescut, ajuta la diagnosticarea multor boli autoimune – de ex. Lupusul Eritematos Sistemic, Poliartrita Reumatoida;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

I. ATPO (anti-TPO):

– sunt auto-anticorpi care ataca tiroperoxidaza (TPO) – o enzima esentiala in sinteza hormonilor tiroidieni;

– reprezinta principalul marker (90-95% din cazuri) pentru Tiroidita Cronica (Hashimoto), dar cresc si in multe cazuri de Boala Basedow-Graves; de aceea, un titru crescut al ATPO arata pur si simplu prezenta unei reactii autoimune impotriva tiroidei, care poate fi asociata atat cu hipotiroidia (cel mai frecvent), cat si cu hipertiroidia;

– doar masurarea TSH si FreeT4 va arata daca capacitatea tiroidei de a produce hormoni este afectata si, pe cale de consecinta, daca tratamentul este necesar;

– valorile ATPO considerate semnificative si asociate mai probabil cu hipotiroidia sunt de peste 150-200 UI/ml, chiar daca limitele laboratoarelor sunt mai jos;

– in tiroidita cronica nivelul crescut al ATPO se mentine multi ani de la diagnostic; masurarea lor repetata este inutila deoarece boala nu se monitorizeaza prin intermediul acestor auto-anticorpi;

– foarte important: aproximativ 5-10% din populatie are titruri crescute (de obicei sub 150-200 UI/ml) ale ATPO, fara a dezvolta vreodata o afectiune tiroidiana; de aceea detectarea izolata a unuei valori mari nu inseamna obligatoriu ca o boala de tiroida este prezenta;

II. Anticorpii Anti-Tiroglobulina:

– sunt auto-anticorpi care ataca tiroglobulina, o proteina din care (dupa adaugarea iodului) se sintetizeaza hormonii tiroidieni;

– au, in general, aceleasi caracteristici ca si ATPO, fiind markeri de boala autoimuna tiroidiana;

– in unele cazuri de tiroidita cronica cresc mai rapid decat ATPO la inceputul bolii, putand fi un indicator mai bun al acestei afectiuni in fazele incipiente;

– de multe ori au tendinta sa se normalizeze in timp, de aceea la un pacient cu o tiroidita cronica prezenta de mai multi ani, masurarea ATPO este mai sensibila;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

– sunt auto-anticorpi care se leaga de receptorul de TSH (vezi Cum este reglată funcţia tiroidei?) si il stimuleaza, determinand productia excesiva de hormoni tiroidieni (hipertiroidia); denumirea este un acronim de la TSH Receptor Antibody;

– spre deosebire de marea majoritate a auto-anticorpilor efectul principal este stimulant, nu distructiv;

– sunt specifici pentru boala Basedow-Graves – nu sunt intalniti in tiroidita cronica sau in populatia generala;

– se recomanda masurarea acestor auto-anticorpi in cazurile neclare, cand este nevoie de confirmarea diagnosticului; in cazurile tipice de boala Basedow-Graves (hipertiroidie+gusa+exoftalmie simetrica) aceasta analiza este inutila;

– titrul TRAb se coreleaza cu gradul hipertiroidiei la pacientii netratati si, de asemenea, cu severitatea oftalmopatiei Graves; de asemenea, daca sunt in titru crescut, au capacitatea de a prezice recaderea la intreruperea tratamentului cu antitiroidian de sinteza;

– se monitorizeaza la pacientele gravide cu boala Basedow-Graves, pentru ca travereseaza placenta si pot determina hipertiroidie fetala;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

I. Ce este si ce face calcitonina?

– este un hormon ce reprezinta produsul normal de secretie al unor celule speciale din glanda tiroida, numite celule parafoliculare; acestea, dupa cum sugereaza si numele, se gasesc in jurul foliculilor tiroidieni si NU sunt implicate in productia de tiroxina (T4) si triiodotironina (T3);

– in mod fiziologic (adica normal), calcitonina are un efect asupra metabolismului calciului, determinand scaderea nivelului acestuia din sange; la oameni, acest efect nu este atat de important, dovada fiind ca celor cu tiroida indepartata complet nu trebuie sa li se administreze calcitonina;

II. Cand si de ce este important sa masuram nivelul calcitoninei din sange?

– calcitonina creste precoce si este cel mai bun indicator pentru o forma mai rara de cancer tiroidian, numit carcinom medular; aceste tumori reprezinta aproximativ 5 % din totalul malignitatilor tiroidiene, sunt mai agresive si au o rata de vindecare mai scazuta decat formele majoritare (carcinomul papilar si folicular); pe larg despre carcinomul medular in articolele dedicate cancerului de tiroida: aici, aici si aici;

– in esenta, masuram nivelul calcitoninei in 3 situatii:

1. cel mai adesea, la pacienti care au noduli tiroidieni cu aspect ecografic compatibil cu un carcinom medular sau au dimensiuni mai mari, chiar si fara modificari ecografice suspecte;
2. la cei care vin din familii cu boli genetice ce predispun la acest tip de cancer (sindormul de neoplazie endocrina multipla tip 2, carcinomul medular familial); la acesteia, detectia rapida a cresterii nivelul de calcitonina si  tratamentul chirugical precoce pot indeparta boala intr-un stadiu pre-malign;
3. la pacientii cu carcinom medular tratat; la acestia, normalizarea persistenta a nivelului calcitoninei este cel mai bun indicator al vindecarii; invers, valorile crescute arata de regula persistenta bolii;

III. Orice valoare a calcitioninei peste limita superioara a normalului arata un carcinom medular?

– fara indoiala  ca NU;

– valori usor crescute (sub 15-20 pg/ml) se intalnesc si la cei cu hipercalcemie, insuficienta renala, boli tiroidiene benigne (tiroidita autoimuna); in aceste situatii se prefera monitorizarea calcitoninei, fara vreo interventie; valorile in crestere sunt totusi suspecte si necesita investigatii suplimentare;

– pe de alta parte, nivele foarte crescute, de peste 100 pg/ml (normal < 9-15 pg/ml), arata intotdeauna un carcinom medular; un astfel de rezultat, dupa evaluarea endocrinologica obligatorie, ar trebui sa conduca cat mai rapid la operatie;

---

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea

I. Ce este tiroglobulina?

O proteină (substanță cu structură complexă) produsă de celulele tiroidiene, cu rol esențial în sinteza hormonilor tiroidieni.

Porțiuni din molecula de tiroglobulină leagă atomii de iod, apoi aceste porțiuni se combină între ele pentru a forma hormonii tiroidieni: tiroxina (T4 – cu patru atomi de iod) și triiodotironina (T3 – cu trei atomi de iod). Într-un pas ulterior, hormonii sunt „decupați” cu ajutorul unor enzime și eliberați în circulație, fiind apoi distribuiți în întreg organismul.

Producția de tiroglobulină este stimulată în primul rând de TSH, un hormon produs de glanda hipofiză. Excesul sau deficitul de iod, precum și auto-anticorpii din boala Basedow-Graves (TRAb) cresc de asemenea sinteza acesteia.

II. Care este utilitatea măsurării nivelului de tiroglobulină?

Deși cea mai mare parte din tiroglobulina din corpul nostru se găsește în interiorul glandei tiroide, mici cantități ajung în sânge și pot fi măsurate. Aceste concentrații se corelează bine cu producția și cu nivelurile acestei proteine din țesutul tiroidian.

Utilitatea principală este la cei cu tiroida îndepărtată chirurgical pentru un cancer tiroidian diferențiat (papilar sau folicular) și, ideal, tratați cu cel puțin o doză de iod radioactiv. La acești pacienți, tiroglobulina funcționează ca un marker tumoral.

Deoarece în organismul uman doar celulele tiroidiene produc tiroglobulină, nivele detectabile ale acesteia la cei tratați pentru cancer tiroidian diferențiat arată de cele mai multe ori persistența sau recidiva bolii.

III. În ce condiții ar trebui măsurată tiroglobulina la cei cu cancer tiroidian diferențiat?

Cele mai utile și sensibile rezultate sunt obținute atunci când masurarea este realizată după câteva săptămâni de întrerupere a tratamentului cu hormoni tiroidieni (Euthyrox/Novothyral). În aceste condiții TSH-ul va crește foarte mult (de dorit peste 30 µUI/ml), stimulând celulele rămase sa producă tiroglobulină.

Oprirea tratamentului determină însă manifestări evidente de hipotiroidie (oboseală, creștere în greutate, tulburări de concentrare și atenție, etc), care sunt greu de tolerat de unii dintre pacienți. Desigur, acestea sunt reversibile la reluarea tratamentului, dar într-un interval de câteva săptămâni.

De aceea, de multe ori măsurăm tiroglobulina sub tratamentul cu hormoni tiroidieni. Deși nu la fel de sensibile, aceste valori sunt utile, mai ales atunci când sunt foarte mici sau semnificativ crescute.

Întotdeauna, tiroglobulina se măsoară împreună cu anticorpii anti-tiroglobulină. Dacă aceștia din urmă au valori crescute, pot influența rezultatul tiroglobulinei, făcându-l NEINTERPRETABIL.

IV. Care este rezultatul ideal la un pacient tratat de cancer tiroidian diferețiat (papilar sau folicular)?

O tiroglobulină NEDETECTABILĂ pe întrerupere de tratament, ideal în două ocazii separate, arată de obicei vindecarea completă.

V. Există o utilitate în a măsura tiroglobulina la cei cu alte boli de tiroidă decât cancerul diferențiat?

Rareori, un nivel crescut al tiroglobulinei poate ajuta la diagnosticul unei tiroidite distructive (subacută, indusă medicamentos, hashitoxicoză). Nu este o investigație de prima linie în aceste cazuri, dar în situații neclare poate fi de folos.

Cu toate astea, măsurarea tiroglobulinei în alte situații, precum cazuri clare de gușă polinodulară sau tiroidită autoimună, ESTE INUTILĂ. Aproape orice boala care afectează direct tiroida va duce la creșterea nivelului de tiroglobulină din sânge, astfel încât o valoare crescută nu ajută cu nimic, mai mult, poate provoca îngrijorări inutile.

ATENȚIE: tiroglobulina funcționează ca marker tumoral DOAR la cei diagnosticați cu cancer tiroidian diferențiat, operați și tratați cu cel puțin o doză de iod radioactiv! În toate celelalte cazuri măsurarea NU oferă absolut nicio informație utilă legată de natura benignă sau malignă a unuia sau mai multor noduli tiroidieni.

Toate cele bune,

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea 

Consultații și ecografii: MEDICOVER (programări la 021 98 96) și SANADOR (programări la 021 96 99).