---

1. Ce este hipotiroidia?

2. Care sunt manifestările hipotiroidiei ?

3. Capcana simptomelor hipotiroidiei

4. Care sunt cauzele de hipotiroidism?

5. Tiroidita cronică (Hashimoto): definiţie, frecvenţă, factori de risc

6. Tiroidita cronică (Hashimoto): manifestări, diagnostic

7. Tiroidita cronică (Hashimoto): tratament, prognostic

8. Anxietatea, Depresia și Tiroidita autoimună

9. Dieta fără gluten în tiroidita autoimună

10. Tiroidita autoimună (Hashimoto) și asocierea cu alte boli autoimune

11. Seleniul și tiroida

12. Euthyrox noua formulă – Sunt motive de îngrijorare?

Hipotiroidia reprezintă toate manifestările la nivelul organismului cauzate de scăderea producţiei de hormoni tiroidieni. Se clasifică în două forme distincte: primară şi secundară.

Hipotiroidismul primar se referă la afectarea directă a glandei tiroide (boli tiroidiene, intervenţii chirurgicale, tratament cu iod radioactiv) care conduce la scăderea sintezei şi eliberării de tiroxină şi triiodotironină (T3 şi T4) în sânge.

Hipotiroidismul secundar se referă la o glandă tiroidă normală dar care produce cantităţi insuficiente de hormoni datorită stimulării deficitare de către glanda hipofiză prin intermediul TSH (vezi Cum este reglată funcţia tiroidei?). Cauza acestui deficit de TSH este reprezentată de afecţiuni ale regiunii hipotalamo-hipofizare.

Hipotiroidismul primar reprezintă aproximativ 99% din cazurile de hipotiroidie, cel secundar fiind mult mai rar, cu numai 1% din totalul acestora.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Scăderea nivelului de hormoni tiroideni duce la încetinirea generală a metabolismului, cu afectarea majorităţii organelor. Ca şi în cazul hipertiroidismului, manifestările, deşi atât de extinse la nivelul organismului, sunt nespecifice şi, din acest motiv, diagnosticul este pus de multe ori cu întârziere.

De reţinut: nu toate simptomele pe care le voi enumera trebuie să fie prezente; unii pacienţi le au pe majoritatea, alţii doar câteva, iar în unele cazuri de hipotiroide nu apare niciuna dintre manifestările de mai jos (diagnosticul facându-se doar prin analize de laborator).

Iată care sunt tulburările pe care le determină deficitul de hormoni tiroidieni (hipotiroidismul) la nivelul organelor şi ţesuturilor principale:

I. Aparatul cardio-vascular:

1. bradicardie – scăderea frecvenţei cardiace sub 60 de bătăi/min;
2. scăderea forţei bătăilor inimii;
3. pericardita – acumularea de lichid în jurul inimii (doar în cazuri severe de hipotiroidie);
4. accelerarea aterosclerozei – creşte depunerea de grăsimi pe vase;

II. Sistem nervos:

1. somnolenţă;
2. letargie;
3. tulburări de concentrare şi memorie;
4. exprimarea verbală este greoaie;

III. Aparat digestiv:

1. apetitul este redus;
2. creştere în greutate – uşoară sau moderată, hipotiroidia nu duce, de obcei, la obezitate;
3. tranzitul intestinal este încetinit, cu tendinţă la constipaţie;
4. poate apărea creşterea transaminazelor (analize de sânge care arată funcţia ficatului);

IV. Aparat respirator:

1. pleurezie (lichid “la plămâni”) – nu este legat de infecţii şi se rezolvă prin tratarea hipotiroidismului;
2. pleurezia apare la o mică parte din cazuri şi doar în hipotiroidism sever;

V. Tegumente şi păr:

1. pielea este palidă, uscată, rece;
2. tegumentele apar îngroşate;
3. rănile se vindecă mai greu;
4. apar edeme (umflături) în jurul ochilor;
5. părul este lipsit de luciu, cade uşor;

VI. Muşchi:

1. dureri musculare;
2. crampe;

VII. Sistemul osteo-articular:

1. hormonii tiroidieni sunt esenţiali pentru dezvoltarea osoasă normala;
2. lipsa lor în copilărie duce la anomalii scheletice şi la o inălţime finală redusă;
3. la adulţi, efectele la acest nivel sunt mai puţin importante;

VIII. Funcţia de reproducere:

1. scade fertilitatea la ambele sexe;
2. ciclurile menstruale devin neregulate şi pot fi abundente (sângerari prelungite şi importante cantitativ);
3. la femeile însărcinate există un risc crescut de avort spontan sau de deficit intelectual la copil;

IX. Nivelul grăsimilor în sânge:

1. creşte nivelul colesterolului din sânge cu accelerarea aterosclerozei;

X. Alte aspecte:

1. intoleranţă la frig – pacientul suportă greu temperaturile scăzute;
2. vocea se îngroaşă datorită afectării laringelui.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Hipotiroidia, adică lipsa hormonilor tiroidieni, este cea mai des întâlnită dereglare a funcției tiroidiene și unul din cele mai frecvente diagnostice endocrinologice.

Este, în acelasi timp, una dintre cele mai suspectate probleme de sănătate, atât de către pacienți, cât și de medici de alte specialități. Și cu toate astea, se confirmă dupa consultul endocrinologic și analizele de laborator în mai puțin de 10% din cazuri, din experiența mea.

Care e, deci, problema cu hipotiroidia? De unde acestă discrepanță?

Există două explicații majore, în opinia mea:

1. Bolile tiroidei sunt destul de cunoscute și prezente în discuțiile legate de sănătate din spațiul public. Desigur, calitatea informațiilor despre acestea este de multe ori discutabilă, dar majoritatea oamenilor au auzit de această glandă și de importanța ei în organism.

2. Manifestările posibile ale hipotiroidiei sunt atât de extinse, afectează atât de multe organe și țesuturi, încât APROAPE ORICINE parcurge o listă cu acestea se va recunoaște cu una sau mai multe.

Am vrut să ilustrez acest lucru, de aceea am tradus și completat o imagine de pe pagina dedicată hipotiroidiei de pe Wikipedia (o găsiți mai jos, la sfârșitul articolului).

Cum rămâne atunci cu diagnosticul meu?, m-ar putea întreba un cititor. Am sau nu hipotiroidie?

Primul pas este să întelegem că oricare dintre manifestările mentionate în imagine (și din orice listă de simptome) poate avea mai multe explicații, iar hipotiroidia NU e cea mai probabilă cauză pentru aproape niciuna. Combinații de genul „creștere în greutate, piele uscată și oboseală” sunt extrem de frecvente în populație, adesea fără a se putea identifica o problema punctuală de sănătate.

Al doilea aspect important este că diagnosticul nu poate fi pus doar pe baza discuției cu pacientul și examinării decât în formele severe, când combinația mai multor elemente devine sugestivă pentru endocrinolog.

A treia și cea mai importanta precizare este următoarea: când vorbim de hipotiroidie, ANALIZELE DE LABORATOR tranșează diagnosticul. Nu contează câte elemente ai bifat în imaginea de mai jos, dacă TSH și FT4 sunt in limite, NU ai hipotiroidie. La fel de bine, poate să nu ți se aplice niciunul din aceste simptome și laboratorul să arate totuși că tiroida nu-și mai face treaba și ai nevoie de tratament.

În concluzie, e bine sa fim atenți la orice modificare a stării de sănatate. În același timp, pentru liniștea noastră și cele mai bune decizii, e necesar să înțelegem limitele informațiilor medicale disponibile online, cum sunt listele cu simptome. Pentru un diagnostic sigur, vorbiți cu un medic și, cel puțin în cazul hipotiroidiei, faceți analizele de laborator recomandate.

I. Tiroidita cronică (Hashimoto):

1. Este o boală autoimună;
2. Femeile sunt de 4-5 ori mai afectate decât bărbaţii;
3. Poate apărea la orice vârstă dar este mai frecventă la vârste înaintate;
4. Hipotiroidismul apare din cauza distrugerii ţesutului tiroidian;
5. Se asociază uneori cu alte boli autoimmune: poliartrita reumatoidă, vitiligo, diabet zaharat de tip 1, etc.

II. Deficitul de iod:

1. Provoacă hipotiroidie la adulţi doar dacă este foarte sever şi prelungit;
2. Riscul major este ca femeile din zonele cu deficit sever de iod să dea naştere unor copii cu retard mental permanent.

III. Proceduri medicale:

1. Intervenţiile chirurgicale pe tiroidă cu eliminarea (excizia) totală sau parţială a ţesutului glandular;
2. Terapia cu iod radioactiv (I131) pentru diferite afecţiuni tiroidiene duce la distrugerea celulelor producătoare de hormoni.

IV. Tiroidita post-partum:

1. Boală autoimună care apare la femei, la 3-6 luni după ce au născut;
2. Hipotiroidismul este tranzitor cu o durată de la câteva săptămâni la câteva luni;
3. Apare la 4-6% din femeile care au născut, dar este diagnosticată mai rar datorită faptului că este tranzitorie;
4. Pe termen lung pacientele au risc crescut de hipotiroidism permanent.

V. Hipotiroidism congenital:

1. Reprezintă incapacitatea tiroidei nou-născutului de a produce hormoni (T3 şi T4);
2. Apare la 1 din 4000 de nou-născuţi;
3. Dacă este diagnosticat şi tratat cu hormoni la scurt timp după naştere copilul se va dezvolta normal;
4. Daca nu este tratat, lipsa hormonilor tiroidieni în primele luni de viaţă duce la afectarea irevesibilă a creierului cu retard permanent.

VI. Medicamente:

1. Iodul: poate declanşa hipotiroidismul la pacienţii cu predispoziţie pentru tiroidită cronică, atunci când este administrat în cantităţi mari;
2. Amiodarona: antiaritmic cu conţinut mare de iod; poate provoca hipotiroidia prin mecanismul de mai sus sau prin efect toxic direct pe tiroidă, cu distrucţia ţesutului glandular;
3. Litiul: medicament psihiatric, are efect toxic direct pe tiroidă, cu scăderea sintezei de T3 şi T4;
4. Antitiroidiene de sinteză: medicamente utilizate în tratamentul hipertiroidiei; au drept efect inhibarea tiroidei cu scăderea producerii de hormoni; când sunt administrate în exces duc la hipotiroidie;
5. Alfa-interferon: medicament folosit în tratamentul hepatitelor virale; are efect toxic pe tiroidă; poate produce hipotiroidism prin mecanismul explicat anterior.

VII. Afectarea regiunii hipotalamo-hipofizare:

1. Leziuni produse prin: traumatisme, tumori, infecţii, inflamaţii, etc;
2. Intervenţii chirurgicale la acest nivel;
3. Iradierea terapeutică pe zona hipotalamică-hipofizară;
4. Mecanismul de producere a hipotiroidismului este prin lezarea (distrugerea) celulelor care secretă TSH şi TRH cu scăderea stimulării tiroidei (vezi aici);
5. Reprezintă cauzele de hipotiroidism secundar.

Voi detalia cauzele de mai sus în postările următoare din această categorie.

Explicaţii:

1. aceeaşi substanţă/medicament poate provoca atât hipotiroidism cât şi hipertiroidism, în funcţie de afectarea tiroidiană preexistentă;
2. exemplul clasic este iodul:

• dacă se administrează unui pacient cu glanda tiroidă normală o cantitate mare de iod aceasta va inhiba pentru scurt timp secreţia hormonilor tiroidieni; după această perioadă glanda îşi revine la normal chiar dacă iodul se administrează în continuare;

• dacă se administreaza unui pacient cu guşă polinodulară există riscul să determine o hipertiroidie prin alimentarea unei glande mărite şi avide de iod;

• dacă un pacient cu predispoziţie pentru boala Graves-Basedow primeşte iod în cantitate mare există riscul ca astfel să se declanşeze această afecţiune autoimună;

• dacă se administrează iod unui pacient care are deja o dereglare imună caracteristică pentru tiroidita cronică, având totuşi funcţia normală, acest lucru poate conduce la hipotiroidie;

___3. astfel se explică de ce o substanţă poate avea efecte opuse pe glanda tiroidă.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

I. Definitie:

Tiroidita cronica este o boala autoimuna in care sistemul imunitar ataca glanda tiroida, cu distrugerea progresiva a celulelor tiroidiene si cu scaderea productiei de hormoni, ceea ce conduce la instalarea hipotiroidiei. Este cea mai frecventa cauza de hipotiroidie.

II. Frecventa:

Frecventa bolii in populatia generala variaza in diferite studii intre 0.2-4%, in functie de criteriile de definire alese. Tiroidita Hashimoto afecteaza predominant femeile – de 4-5 ori mai frecvent decat barbatii. Aceasta predominanta este, de altfel, caracteristica bolilor autoimune, indiferent de organul sau tesutul afectat.

III. Factorii de risc:

1. antecedentele din famile – riscul de tiroidita cronica este mai ridicat la o persoana care are rude de gradul I afectate de aceasta boala;

2. varsta – desi apare si la copii sau adolescenti, boala este mai frecvent intalnita odata cu inaintarea in varsta;

3. sarcina – perioada de 3-6 luni dupa nastere este cu risc crescut pentru declansarea tiroiditei cronice datorita modificarilor imunitare care apar;

4. iradierea – creste riscul de boala, indiferent daca este terapeutica (tratament pentru anumite tumori) sau accidentala;

5. iodul – administrat in catitati mari poate poate duce la aparitia acestei afectiuni la persoane cu predispozitie;

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Citiţi şi:

– Tiroidita cronică (Hashimoto): manifestări, diagnostic;

– Tiroidita cronică (Hashimoto): tratament, prognostic;

I. Manifestari:

Manifestarile bolii sunt cele cauzate de hipotiroidism (descrise aici) si de gusa (marirea de volum a tiroidei). Gusa este in general prezenta si poate ajunge la dimensiuni mari; exista, totusi, pacienti la care aceasta crestere in volum a tiroidei nu apare. Gusa din tiroidita cronica este de consistenta ferma, cu o suprafata discret neregulata si este nedureroasa; poate fi asimetrica (un lob mai mare decat celalalt).

II. Diagnosticul, in functie de stadiul bolii:

1. Faza de activare imuna: sistemul imunitar isi modifica toleranta fata de tiroida (o percepe ca pe un corp strain organismului) si se pregateste s-o atace, fabricand anticorpi impotriva acesteia; functia glandei este normala in aceasta etapa; anticorpii care apar pot fi masurati in sange si arata faptul ca sistemul imun se activeaza impotriva tiroidei; in aceasta etapa analizele de sange vor fi: TSH, freeT3 si freeT4 in limite normale (functia tiroidei se mentine) iar anticorpii impotriva tiroidei vor fi crescuti – ATPO, Ac antitiroglobulina; functia fiind normala, pacientul este asimptomatic;

2. Etapa initiala a fazei de distructie: atacul imun incepe sa distruga tesutul tiroidian si nivelul de hormoni tinde sa scada; centrii superiori de control (hipofiza si hipotalamusul) sesiseaza tendinta la scadere si vor stimula tiroida printr-un nivel ridicat al TSH, reusind pentru o perioada sa mentina productia de hormoni in valori normale; aceasta etapa se numeste de hipotiroidism subclinic si se caracterizeaza prin urmatoarele analize: freeT3, freeT4 in limite – hormonii tiroidieni in valori normale, TSH usor crescut (de obicei intre 4.5 si 10 µUI/ml) – care reflecta stimularea crescuta tiroidei de catre hipofiza (vezi aici pentru explicatii); valoare ATPO ramane crescuta; in aceasta faza pacientul ramane asimptomatic sau prezinta, uneori, o stare de oboseala mai accentuata;

3. Faza de distructie tiroidiana severa: atacul imun a afectat mare parte din glanda tiroida astfel incat productia de hormoni este scazuta; hipofiza detecteaza scaderea nivelului de T3 si T4 si incearca sa stimuleze tiroida (care nu poate raspunde, fiind in mare parte distrusa) eliberand TSH in cantitati mari; in aceasta etapa anlizele de sange vor fi: TSH crescut (valori uneori foarte mari – 50-100 µUI/ml), freeT4 scazut, valoarea ATPO ramane crescuta; aceasta este etapa de hipotiroidie in care apar manifestarile clasice, descrise anterior.

De retinut: trecerea progresiva de la o etapa la alta (dintre cele descrise mai sus) nu este obligatorie; un pacient poate ramane ani intregi intr-una din primele doua faze fara sa evolueze in urmatoarea; totusi, odata ajuns in faza 3 (cu distructie tiroidiana severa), hipotiroidismul este ireversibil.

Dr. Cristian-Claudiu Ţupea – Click aici pentru consultaţii

Citiţi şi:

– Tiroidita cronică (Hashimoto): definiţie, frecvenţă, factori de risc;

– Tiroidita cronică (Hashimoto): tratament, prognostic;